La 16 decembrie 1989 românii și-au învins teama și au aprins flacăra revoltei, cerându-și drepturile la libertate, demnitate, credință și democrație.

Revolta s-a aprins în după-amiaza zilei de 16 decembrie, în Piața Maria din Timișoara, când au fost blocate tramvaiele. Protestatarii au început să își strige revendicările. După puțin timp a apărut primul steag găurit, fără stema socialistă, după modelul revoltelor antisistem ce cuprinseseră toate țările est-europene. România era ultimul bastion al comuniștilor dogmatici conservatori, ce respingeau categoric glasnostul pornit de Gorbaciov. În seara de 16 decembrie aveau loc primele ciocniri cu forțele de ordine, primele arestări.

Pe 17 decembrie începea represiunea, erau arestați peste 100 de protestatari, apăreau primele victime împușcate. Cineva avea ideea să șteargă urmele, să lichideze răniții, să facă să dispară cadavrele.

Pe 20 decembrie autoritățile locale cedau și începeau să fraternizeze, oarecum, cu toți oamenii muncii care ieșiseră în stradă, în grevă generală, cu ocuparea continuă a centrului orașului. La acel moment apărea Frontul Democratic Român, prima formațiune politică democratică.

Din păcate, entuziasmul și sublimul acelor zile nu avea să mai dureze mult.

Deși 22 decembrie apărea ca un început al schimbării în capitală, era, de fapt, începutul manipulării și al diversiunii cu teroriștii, pentru a se justifica uciderea lui Ceaușescu, preluarea puterii de nucleul pro-moscovit și reașezarea politrucilor în Frontul Salvării Naționale, alături de personalități reformatoare cu notorietate, care să atragă aprobarea publică. La Televiziunea Română Liberă ploua cu „adeziuni”*, cu limbi de lemn lipicioase, întretăiate cu manipulările alarmiste, prin care mii de tineri erau chemați să servească „apărării noilor instituții democratice emanate de Revoluție”, cu piepturile goale. Au servit ca victime nevinovate, pentru a abate atenția publicului asupra unui fals război civil, diversiuni care să justifice o legitimitate a noii puteri emanate, care dădea ordine și dispunea directive pentru apărarea „democrației fragile”. Peste 1000 de tineri au fost răniți sau uciși în acele zile, de zece ori mai mulți decât cei din adevărata revoluție, cea dintre 16-23 Decembrie, până la fuga cuplului Ceaușescu, dizolvarea Guvernului și a P.C.R..

Speranțele și dorințele poporului pentru un trai mai bun aveau să se destrame treptat, în cei peste 30 de ani care au trecut de la revoluție. Acești ani ar fi trebuit să aducă o consolidare a instituțiilor democratice ale statului, dar și  legi pentru justitie socială, bunăstare și sprijin pentru cercetare și inovare. Ceea ce s-a realizat, de fapt, în toți acești ani, stă sub semnul corupției, suprabirocratizăriii și intereselor personale, în detrimentul cetățeanului de rând. 

Proiectele de dezvoltare au fost puține, iar  infrastructura e mult întârziată. În acest sens, este nevoie de persoane responsabile, care să fie alese pe criterii de merit în funcțiile administrative și de conducere. 

Suntem conștienți că  problemele de mediu și cele  ale sistemului de sănătate sunt tot mai grave, iar drepturile noastre la pensii sunt puse în pericol de emigrarea masivă a forței de muncă. Actualului sistem îi lipsește perspectiva pentru o dezvoltare durabilă, perspectivă necesară pentru a crea premisele unui viitor sustenabil.   

Prin Pactul Verde, Europa pornește un proiect de regenerare economică, investiții în domenii prioritare rezolvării problemelor de mediu, hrană și economie sustenabile, nepoluante, cu impact minim asupra mediului. 

Resetarea este iminentă, România va trebui să găsească soluții să se alinieze standardelor europene de dezvoltare durabilă înainte ca schimbările climatice să producă dezastrele anunțate de previziunile științifice. Partidul ACUM va lucra îndeaproape cu specialiști în diverse domenii pentru a veni cu strategii și soluții pentru implementarea obiectivelor europene. În centrul tuturor acestor demersuri veți fi întotdeauna dumneavoastră, cetățenii acestei țări.