România, prin abundența resurselor naturale, va trebui sa joace un rol important în aplicarea măsurilor care să garanteze un mediu sănătos pentru cetățenii săi. Banii publici nu ar trebui să pună în pericol biodiversitatea, ci mai degrabă ar trebui să contribuie la restabilirea acesteia.

Sol. Deșertificarea este o formă de degradare a terenurilor și reprezintă o amenințare tot mai mare în UE, de aceea este nevoie să fie prevenită și combătută. Prin cultivarea pământului se pot menține rezervele de apa, iar calitatea apei este strâns legată de substanțele folosite în agricultură. Tranziția către o agricultură sustenabilă va duce la interzicerea substanțelor chimice periculoase care ajung în pânza freatică și va ajuta la prevenirea problemelor de sănătate cauzate de acestea. De aceea, este nevoie să extindem în mod semnificativ ariile protejate și să ne asigurăm că acestea acoperă ecosisteme cheie care garantează că protecția funcționează cu adevărat. Solurile trebuie protejate împotriva degradării și, de asemenea, restaurate pentru a le mări capacitatea de reținere a apelor de adâncime. 

Apă. Ariile marine reprezintă de asemenea un factor important, iar la nivel european este necesară creșterea ariilor marine protejate la 20%.  

În România, ariile marine protejate reprezintă o componentă cheie a managementului integrat al zonelor costiere și marine. Deși adesea sunt privite izolat faţă de dezvoltarea durabilă a mediului marin, prin capitalul lor natural acestea reprezintă un suport al dezvoltării sistemelor socio-economice. În aceste arii, printr-un management adecvat, se poate demonstra că dezvoltarea nu înseamnă neapărat distrugerea naturii. De aceea, ACUM va face  eforturi  pentru a se găsi soluţii viabile pentru o dezvoltare economică bazată pe utilizarea durabilă a resurselor naturale. Conservarea sănătoasă a ariilor protejate şi exploatarea lor în scopuri comerciale, ştiinţifice şi educaţionale se poate realiza doar dacă factorul uman implicat este conştient de valoarea acestora şi aplică cu rigurozitate principiile dezvoltării durabile.

În România trebuiesc create arii protejate îndeosebi acolo unde trăiesc specii rare, unde, fie cauzele naturale fie cele artificiale – amenajările forestiere, marine, de irigații, de amplasare de microhidrocentrale – le periclitează existența. Protejarea mediului trebuie să fie la fel de importantă ca asigurarea energiei, dar trebuie alese doar soluțiile cu cel mai mic impact pentru mediu.

Aer. În prezent, în fiecare an, poluarea aerului este cauza a 400.000 de decese timpurii în rândul cetățenilor europeni și deteriorează calitatea vieții pentru alte milioane. În România numărul ajunge la aproximativ 25.000.  Pentru a proteja aerul pe care îl respirăm, statul român trebuie să asigure protecția pădurilor împotriva tăierilor ilegale.

România are nevoie de instrumente mai puternice pentru a aborda defrișările efectuate în interesul producției de alimente, al creșterii de animale, al construcțiilor sau al industriei mobilei. Acestea trebuie să fie depistate mai bine și sancționate mult mai drastic. 

ACUM își propune să dezvolte un nou cadru legislativ pentru monitorizarea exploatărilor forestiere care să ajute la ameliorarea patrimoniului forestier al României, la restaurarea serviciilor ecosistemice, la asigurarea asigura condițiilor sociale, ecologice și economice de dezvoltare a țării. Silvicultura ecologică, durabilitatea economică, socială și conservarea biodiversității, precum creşterea aportului pădurilor României va ajuta la atenuarea impactului schimbărilor climatice şi al dezastrelor naturale. Potențialul de creștere economică sustenabilă prin ecoturism,  plecând de la premisele că România este încă posesoarea celui mai valoros patrimoniu natural forestier din zona temperată a Europei, trebuie fructificat.

Soluțiile sustenabile au o piață globală în creștere rapidă și vin cu beneficiul creării unor surse de venit, implicit locuri de muncă.  

Obiective ACUM:

•  (Re)profesionalizarea și depolitizarea administrației silvice și recrutarea/promovarea pe bază de competențe, valoare, performanță, meritocrație în funcțiile de conducere de la toate nivelurile. Regia Națională a Pădurilor trebuie transformată într-o Administrație de Stat, plătită din taxe și impozite pentru a elimina dependența financiară actuală de volumul de lemn exploatat (după modelul de succes din perioada interbelică).

• Excluderea activităților de exploatare a pădurilor din atribuțiile Administrației Silvice De Stat.
• Sancționarea financiară și penală a elaboratorilor de amenajamente silvice atunci când aceștia încadrează eronat pădurile în categorii funcționale necorespunzătoare cu rezultat în degradarea sau compromiterea acestora, cu afectarea siguranței naționale. Retragerea/suspendarea dreptului de a mai elabora amenajamente silvice, similar cu suspendarea certificării/atestatului pentru firmele de exploatare.

• Subvenționarea de către stat a lucrărilor forestiere nerentabile pentru proprietari, dar necesare dezvoltării arboretelor, cu stabilirea unor priorități privind menținerea și crearea unor păduri cât mai apropiate de cele naturale prin biodiversitate, structură și compoziția speciilor.

• În cazul exploatării și neîmpăduririi terenurilor private în maxim 2 ani, să se impute proprietarilor echivalentul funcțiilor sociale și de protecție, ca penalizare, fiind vorba de daune sociale, suportate de toți. Dacă cuantumul cumulat al acestor penalizări neplătite, timp de 2 ani, ajunge la valoarea de piață a terenului despădurit, terenul respectiv să poată fi naționalizat, cu motivarea de subminare a siguranței naționale, proprietarul fiind incapabil de gestionarea unui bun național.

• Achiziționarea de către Stat a pădurilor cu funcții importante sociale și de protecție, după justa despăgubire a vechilor proprietari.

• Încredințarea gestionării pădurilor care aparțin comunelor, bisericilor sau altor colectivități publice administrației silvice de stat.